Presedintia, o afacere ca oricare alta


Mi-am petrecut ultimii 20 de ani incercand sa inteleg ce e rau si ce e bine. De cele mai multe ori in afara propriei mele vieti, cu generozitatea si curiozitatea specifica jurnalistului. Am incercat sa gasesc reteta, formula, principiile dupa care functioneaza societatea, afacerile, viata. Am crezut ca este important sa stii despre ce vorbesti si ca lauda de sine este specifica doar celor lipsiti de fapte care sa vorbeasca in locul lor. Fireste, dupa fiecare dintre etapele cunoasterii, cea care m-a asteptat in dreptul liniei de sosire a fost Deziluzia sau sora ei un pic recalcitranta, Indignarea. Si concluzia aceea dintr-un cantec contemporan: „nu ne-am nascut in locul potrivit!”. Fiindca nimic din ceea ce descopeream nu era asa cum ar fi trebuit sa fie.

Antreprenoriatul, cu tot bagajul psihologic pe care-l implica acest drum, este singura solutie pe care am gasit-o eu pentru o viata implinita. Nu incerc sa spun ca este formula fericirii. Nu recomanda asta oricarui individ. Este, pur si simplu, decizia si optiunea mea personala. Iar atunci cand devin evanghelistul initiativei private, o fac doar pentru cei care simt in acelasi registru cu mine. Fara aere de superioritate si total lipsit de condescendenta fata de cine intelege sa-si traiasca viata dupa alte principii. Dar singura certitudine pe care o poti avea este faptul ca nu exista certitudini. Ah, si da, ca mereu vor exista niste taxe de platit, sub o forma sau alta. De aceea, a cauta mereu si mereu formula de mai mare, mai repede, mai bine, mai mult este singura atitudine care mi se pare castigatoare.

M-am gandit la cele de mai sus in contextul recentei lansari a candidaturii la presedintie a lui Victor Ponta. Privind pe ecranul computerului un filmulet cu niste oameni purtand sepci rosii, care isi manifesta liber stupiditatea, incultura si lipsa de informare intru lauda tanarului campion la decizii economice proaste. (Cand zic proaste, ma refer la perspectiva mediului de afaceri, nu la cea a prietenilor si apropiatilor de putere.) Si in loc sa-mi fac cruce si sa-mi scuip in san, evitand in ultima clipa tentatia de a mai trage o injuratura la adresa unui electorat inapt de a face alegeri corecte pentru propria bunastare, am avut o revelatie. Nu exista doar o singura solutie la fiecare problema. De cele mai mult ori exista mai multe. Asa ca, in loc sa ne gandim cum ar trebui sa fie lucrurile (optica pe care o asociez mereu cu psihologia angajatului nemultumit), poate ar fi mai bine sa ne stoarcem creierii cum am putea sa folosim situatia existenta in favoarea noastra. Iar formula din urma este cea pe care o asociez mereu cu atitudinea antreprenorului.

Asa ca, vad posibile doua alternative pentru contracandidatii Lui Ponta la prezidentiale: fie reusesc sa-i aduca la vot pe cei care iubesc adevarul, fie ii mint mai cu talent pe cei pe care nu-i deranjeaza minciuna. Oricare ar fi, insa, decizia prezidentiabililor, va castiga cel care va avea cel mai tentant pachet din acesta piata. Daca va face diferenta marketingul, pretul, canalele de distributie sau atributele produsului este mai putin important. In cel mai pur spirit antreprenorial, va trebui sa acceptam ca cel care va invinge este cel care a fost mai bun.

3
Distribuie

Lasa un raspuns