Puterea joaca alba-neagra cu CAS-ul


Ce sunt taxele si care este rolul lor? Cred ca merita sa lamurim asta in detaliu, mai ales acum, cand tema reducerii CAS a devenit o poveste strict electorala.Haideti sa trasam cu creionul imaginatiei o linie dreapta foarte lunga (o axa) si sa plasam la capatul din stanga o societate perfect controlata iar la capatul din dreapta una perfect libera. In lumea din stanga nimeni nu poseda nimic. Totul este al comunitatii. Toata lumea primeste strict dupa merite si – uneori – dupa nevoi, astfel incat nimeni sa nu sufere. Si toti muncesc constiincios, la program, cu drag si spor. Va arata familiar scenariul? Acum sa ne intoarcem privirea catre lumea din dreapta, unde nimeni nu are nicio obligatie. Toti fac numai si numai ceea ce au chef, in orice moment al zilei. Si nimeni nu are de dat socoteala nimanui.

Este lesne de intuit faptul ca niciunul dintre cele doua scenarii nu are sanse de a fi transpus in realitate. Sunt doar doua absurditati extreme care nu au alt scop decat sa ne ajute sa ne alegem o directie si o credinta in viata. Ne-ar placea sa ducem o viata foarte sociala, in care sa dedicam o mare parte din timpul si energia noastra celorlalti, sau mai degraba ne-am dori sa fim lasati in pace si sa ne ocupam doar de propria existenta, asa cum stim noi mai bine? Intre cele doua extreme apar taxele. Respectiv cuantificarea exacta, in bani, a valorii pe care o are fiecare de oferit societatii. Pentru ce? In schimbul diverselor bunuri sau servicii care ne intereseaza si pe care credem ca le-am putea construi mai bine, mai repede si mai eficient impreuna, decat fiecare pentru el.

Intr-o lume ideala, lucrurile ar fi destul de simple. In lumea reala, insa, aerul nu este oxigen pur, apar frecari la tot pasul, iar sistemele aparent izolate se incapataneaza sa admita mereu interferente din exterior. Asa ca avem de-a face cu un anumit randament – termen imprumutat din fizica – cu care transferul de valoare de la individ catre societate si inapoi catre individ se poate produce. Si mai simplu spus, pot fi convins ca daca sunt fermier si trimit catre comunitate un sac cu porumb, sigur voi primi inapoi un sac fara ceva. Ce lipseste reprezinta pretul pe care fiecare dintre noi il avem de platit pentru functionarea sistemului. Cel mai mare succes ca specie nu-l putem avea decat traind in sisteme mari, impartindu-ne responsabilitatile si construindu-ne competente specifice. Avocatul de multe ori nu stie sa bata un cui in perete iar cantaretul habar nu are sa repare un robinet. Dar fiecare se pricepe mult peste medie la ceea ce are el de facut. Doar ca avem nevoie de o unitate cu care sa masuramvaloareafiecarui produs sau serviciu. Iar asta se face cu ajutorul banilor. Si aici apare trucul, iepurele scos din joben de catre politicieni. „Lasati-ne pe noisa facem imparteala si vom ajunge la cea mai buna eficienta a schimbului dintre om si comunitate”, ne spun vanatorii de voturi cel putin o data la patru ani. Iar noi ii lasam.

In aceasta lumina, dezbaterea pe tema micsorarii CAS devine o falsa problema. Toti cei de la televizor au dreptatea lor, dar fiecare doar partial. Fiindca niciunul dintre protagonistii discutiilor nu a reusit vreodata sa inventeze un sistem fiscal complet (taxele trebuie mereu coroborate unele cu celelalte) care sa ne permita sa traim mai bine. Singurul lucru pe care l-au reusit cei doi poli ai puterii implicati in discutiile cu pricinaa fost sa se apuce sa calareasca fiecare pe calul celuilalt.

0
Distribuie

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.