Robert Turcescu, spionul


Robert Turcescu este ofiter acoperit al unor servicii secrete!!! Autodenuntul acesta m-a luat pe nepregatite. Nu cred ca motivul principal al marturisirilor sale este frica de Dumnezeu. Pana la urma, daca alegi sa iei drumul lui „servesc Patria!” si nu pe cel al Bisericii, autoritatea pe care o asculti in primul rand inceteaza a mai fi propria constiinta.

Tocmai asta este si problema cea mare a acestui scandal. Robert s-a declarat intotdeauna a fi ziarist. Un ziarist de investigatii chiar, adica cea mai deranjanta specie pentru cei care au in mana painea si cutitul. Si-a facut bine treaba. A expus public subiecte care pareau a fi ramas altfel departe de ochiul public. Fireste, multe dintre dezvaluirile sale isi aveau originea in arhiva unor servicii secrete. Este naiv cel care-si inchipuie ca un ziarist independent poate investiga cazuri asemeni unui politist. Nimeni nu mai are la indemana resursele – financiare si de timp – pentru a se dedica unei investigatii ca la carte. Tot ce apare acum in presa poarta, in limbaj jurnalistic, denumirea de „servite”. Asta inseamna ca o anumita autoritate cu resurse de „intelligence” are interesul de a desconspira ceva. Iar asta se face prin intermediul presei. Credeti ca vine un plic cu expeditorul necunoscut pe adresa redactiei? Mai niciodata in cazurile mari. Acestea au nevoie de un control strict al fluxului de informatii. De un anumit dozaj. Sa nu uitam ca interesul din spatele dezvaluirilor nu este acela de a informa publicul, ci de a purta un razboi informativ subteran cu partea adversa.

Exact acesta este pacatul lui Robert. Ca in loc sa-si serveasca publicul, si-a servit superiorii ierarhici si interesele acestora. Nu degeaba, in codul etic al oricarui jurnalist se afla, sau ar trebui sa se afle, independenta fata de orice structura politica sau de informatii. Este obligatoriu sa colaborezi cu acestea, dar este interzis sa faci parte din ele. Iar asta este nenegociabil!

Robert Turcescu este un om talentat. Are inteligenta, charisma, talent oratoric. Structura in discurs si logica in frazare. L-am cunoscut personal si l-am agreat ca individ. Mi-a placut intotdeauna, fara a ma identifica cu stilul sau, insa. Pentru ca eu inca mai cred in faptul ca rolul unui jurnalist veritabil este sa puna intrebari, nu sa formuleze raspunsuri. Pentru consideratii personale exista rubrica de „opinii”, bine delimitata de partea strict informativa. Iar Robert o lua adesea pe cont propriu, dictand oamenilor ce ar trebui sa inteleaga. Nu stiu daca asta este bine, sau rau. Veti judeca voi, cititorii, in ce masura sunteti multumiti de prestatia oricarui lider de opinie. Iar asta este una dintre regulile principale ale jocului intr-o democratie autentica.

Indiferent daca vedeta de la B1 a gresit sau nu, el este un om curajos, care merita respect. Si sper ca faptele sale de presa (nu cele „de arme”) vor fi judecate la rece, cu creierul, fara reactii din stomac. Iar judecata asta vreau sa o faca publicul, nu vreo autoritate a statului. Pana la urma, daca a pacalit pe cineva, telespectatorii si cititorii sai sunt cei „pagubiti”. Singura concluzie pe care simt sa o fac aici este ca razboiul subteran la care asistam in aceste zile este mai incrancenat decat niciodata. Zilele care au ramas pana la alegerile prezidentiale vor decide directia in care merge tara multi ani de acum incolo. Salariile, locurile de munca, valoarea proprietatilor, toate acestea sunt strans legate de rezultatul viitoarelor alegeri. E bine sa participati la acesta decizie – prin vot – nu doar sa o urmariti la televizor ca pe un show de divertisment.

6
Distribuie

Lasa un raspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.