Downshifting. Cuvantul provine dintr-un verb: to downshift. Care inseamna, conform primei definitii livrate de Google (1) „to change to a lower gear in a motor vehicle or bicycle” si (2) „to change a financially rewarding but stressful career or lifestyle for a less pressured and less highly paid but more fulfilling one”.
De cativa ani ma ocup de „downshifting”. Mai putin in primul inteles al cuvantului, de vreme ce am o masina cu cutie de viteze automata iar cu bicicleta ies la o tura de MTB cam rarut. In schimb, al doilea inteles al cuvantului l-am simtit pe propria epiderma cu varf si indesat. Iata cele mai importante lucruri pe care le-am invatat in tot timpul asta.
- Antreprenoriatul nu e pentru oricine.
Daca esti angajat, se intampla adesea sa-ti urasti jobul. Te trezesti cu greu dimineata, iti verifici obsesiv mailul de serviciu, tresari de fiecare data cand suna telefonul. Dar primesti in schimb siguranta salariului care vine in fiecare luna. Plus concediu platit. Plus prima de Paste si Craciun daca esti printre cei norocosi. In cazul in care ai ales independenta, lucrurile se complica putin. Daca vrei sa ai din ce sa-ti platesti facturile, munca ta trebuie sa tina seama de trei etape bine determinate: A) alergi dupa clienti, B) lucrezi pentru clienti si C) te straduiesti sa-ti primesti banii de la clienti. Astfel realizezi ca tot ceea ce ti se parea inainte ca faci si merita bani mai multi decat primesti este doar o mica parte din activitatea cu pricina. Adauga contabilitate, schimbari legislative, plata taxelor si-ti vei spune singur destul de des: „Vezi, ninja, ca nu e ca-n filme!”.
- Poti trai cu mult mai putin
Siguranta salariului – mai ales daca este substantial – atrage cu ea o anumita lejeritate in cheltuitul banilor. Cineva are grija periodic sa-ti bage seva in cardul pe care il folosesti ca sa storci bancomatele. Asa ca nu ti-e greu sa faci diverse abonamente: la sala de fitness, la un curs de yoga online, la un salon de masaj, la cateva publicatii. In general, cheltuielile stau sub numai doua semne ale intrebarii: daca iti doresti si daca ai bani in cont. Dupa dobandirea independentei lucrurile se schimba radical. Te intrebi in primul rand daca iti trebuie. Daca te ajuta cu ceva sa-ti desfasori activitatea. In limbaj corporatist, treci de la „nice to have” la „need to have” ca baza a deciziilor cu implicatii financiare.
- Oamenii si lumea sunt OK
Atunci cand banii vin precum imaginea de la televizor – fara sa-ti bati capul cum anume fac sa ajunga la tine, stii doar ca trebuie sa apesi un buton pe telecomanda – esti tentat sa judeci. Cercul tau de cunostinte e format in prea mare parte din tot felul de prosti, nesimtiti, oportunisti, hahalere si tot felul de alte subspecii daunatoare la psihic. Daca esti singurul responsabil pentru ceea ce pui pe masa, luxul de a face asemenea caracterizari isi cam ia zborul. Oamenii sunt oameni, ii iei asa cum sunt si incerci sa le evaluezi fiecaruia potentialul. Lumea e si ea asa cum e si cauti sa-ti gasesti un loc in care sa poti sa te faci util in ea. Practic, in loc sa vezi imediat defectele iti formezi reflexul de a te uita dupa calitati.
- Iti permiti sa spui NU
Constrangerile jobului sunt multe si care mai de care mai enervante. Dar niciuna nu este mai frustranta decat situatia in care simti ca nu-ti poti permite sa spui NU. Marele castig al libertatii este acela ca poti fi autonom. Esti singurul in masura sa evalueze propria performanta. Iar daca nu vrei sa faci un lucru, atunci depinde numai si numai de tine sa nu-l faci. Iar senzatia asta, credeti-ma, nu poate fi cumparata cu Mastercard.
- Ziua are 24 de ore
Da, e un truism. Si totusi, zilele mele de angajat aveau maximum 14 ore. Restul le vandusem angajatorului meu. Iar acum, cand ma uit inapoi, simt ca in cele din urma mi-a reusit un deal foarte bun. Mi-am cumparat cu banii pe care obisnuiam sa-i am timpul pe care il folosesc exact asa cum cred de cuviinta. Iar asta este marele meu castig.
Downsifting. Nu pretind ca este cel mai bun lucru de facut. Dar functioneaza pentru mine.