Invatatura prea multa strica! Am banuit eu asta de mic, dar nu am reusit sa rezist presiunii sociale si de aceea am ajuns sa „execut” vreo 20 de ani de scoala. Nu spun ca educatia nu mi-a folosit. Ba dimpotriva, mi-a adus nenumarate beneficii si am sa le raman mereu profund recunoscator multora dintre profesorii mei. (Profit de acesta ocazie si le urez pe aceasta cale multa sanatate si viata buna!) Totusi, raman la parerea mea: prea multa carte te prosteste!
Una dintre cele mai utile lectii de viata pe care le-am primit de-a lungul timpului este cea din piesa lui Baz Luhrman – Everybody’s free (to wear sunscreen).
Ascult piesa asta cel putin o data pe an si – de fiecare data – ma face sa ma simt mai bine in propria piele. V-o recomand pentru orice moment in care vi se pare ca nu stiti exact in ce directie s-o apucati. Cat despre invatatura, sa retinem din cantecul de mai sus ca „advice is a form of nostalgia; dispensing it is a way of fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the ugly parts and recycling it for more than it’s worth”.
Cam asta este si situatia cu toate cele scrise prin manuale. Orice model de succes ar oferi ele, acesta se rezuma la trecut. La timpuri apuse. Viata se schimba. Cu o viteza atat de mare, incat orice adevar de astazi se poate transforma maine intr-o imensa prostie. Pana si legile fizicii newtoniene se dovedesc inutile atunci cand ne referim la spatiul cosmic. Dar sa nu divagam…
Anii trecuti am avut sansa sa fiu cooptat in cadrul unui grup de oameni care sa serveasca drept ambasadori ai conferintelor TEDx de la Bucuresti. Asa ca am primit si invitatie gratuita la conferinte. Printre acestea, prezentarea unei femei mi-a atras in mod deosebit atentia fiindca oferea o perspectiva despre educatie cu care sunt perfect de acord, dar pe care nu o mai intalnisem niciodata. Doamna in cauza ne indemna sa nu mai credem in manuale!
Am ivatat mult in cei 20 de ani de scoala. Legi, teoreme, modele… O multime de „adevaruri” ale autorilor bine intentionati. Dar toate acestea pacatuiesc printr-un singur element: nesocotesc faptul ca adevarul este relativ. Recunosc, am avut mari probleme in a patrunde aceasta relativitate. Natura umana si nevoia de un reper, de un „sistem de referinta neinertial”, ma faceau orb in fata padurii, aratandu-mi cu incapatanare numai copacii. Vroiam tare mult sa inteleg. Sa invat cum functioneaza lumea. Sa-i deprind secretele ca sa le pot folosi in avantajul meu. Si totusi, cu cat stiam mai multe, cu atat deveneam mai confuz.
Astazi, cred in ceea ce spunea doamna de la TEDx (nu i-am retinut numele, sorry!). Manualele trebuie privite doar ca pe niste repere cu un anumit grad de relevanta, dar niciodata infailibile. Nu ajuta la nimic sa inveti „cum se face” un lucru sau altul. Singura relevanta este aceea de a constata legaturile dintre o cauza si efectul ei, in cadrul unui anumit sistem. Sigur ca televizorul se aprinde atunci cand apasam butonul rotund si rosu de pe telecomanda. Doar ca, uneori, viata s-ar putea sa ne fure bateriile sau sa ne scoata televizorul din priza. Si atunci riscam sa ne trezim trecuti pe tusa in meciul propriei noastre vieti daca ne bazam doar pe ce-am invatat.
Studiati ce scrie in manuale, dar nu va bazati niciodata pe ele. Incercati sa gasiti cea mai buna rezolvare a unei probleme in felul vostru, nu in felul celor care au mai facut-o inainte de voi. Si, mai ales, acceptati ca vor exista intoteauna lucruri pe care nu le stiti si nu le veti intelege niciodata. Este parte din frumusetea vietii. Imbratisati „misterul” din filozofia lui Blaga si indepartati manualele de la capul patului daca vreti sa fiti autonomi. Pana la urma, tot Baz Luhrmann s-ar putea sa aiba cel mai bun raspuns la orice dilema cu care ne-am confrunta: „your choices are half chance; so are everybody else’s!”