Cum naiba sa mai si muncesti pe timpurile astea? Vara, toamna si iar vara! Nu mai inteleg nimic. Daca m-as fi deplasat pe alte paralele as fi inteles. Dar eu am stat in Romania si am lucrat la documentare. M-am bucurat de incalzirea globala calatorind mai mult cu gandul. Dar nu mi-a parut rau chiar deloc! Stati sa va explic cum a fost.
Partea I: Vara. Seara pe terasa
Nimic nu pare mai potrivit pentru o seara de vara decat sa iei cina pe o terasa. Daca locul cu pricina se numeste Astrodom si compania este asigurata de celebrele staruri on-line de la Fabulous Muses, succesul este asigurat pe jumatate.
Cealalta jumatate o constituie meniul – o fudulie, dupa unii – si bautura – temelie, dupa aceleasi surse. In cazul meu, nefiind fudul (mda, nu recunosc nimic!), m-am concentrat pe fundatie. Adica am baut un numar oarecare de sticle de cidru de la Strongbow. Fireste, nu m-am lasat impresionat doar de cel clasic, cu aroma de mere. Desi merele fusesera culese proaspat din gradina responsabilului de brand al serii, Eliza Serban. (Coincidenta de nume, nu va imaginati altceva!) Cel putin asa mi-a zis ea. Da, stiu, nici eu nu as crede in mod normal, dar dupa cantitatea potrivita de alcool si daca stai bine pe fantezie nu e nevoie sa lasi adevarul sa-ti strice un trip misto.
Revenind la poveste, am prospectat temeinic si celelalte doua arome, cea de soc si cea de fructe de padure. Dupa o cerectare amanuntita a laboratorului propriu, am decretat ca cea mai buna formula este cea rosie. Care poate fi depasita doar de cea galbena, de soc. Eventual de cea portocalie, clasica, dar numai in cazul in care bei doua sau mai multe. In sfarsit, ati prins ideea, beti voi ce aroma preferati, eu nu vreau sa fac discriminari. L’embarra du choix, povestea vietii mele.
In concluzie, cidrul asta este o licoare care-mi place mult si pe care am descoperit-o cu placere abia anul acesta. Am si niste idei de cocktailuri cu cidru, dar o sa le incerc mai intai pe prietenii apropiati si abia dupa aceea o sa va dau retetele.
Partea a II-a: Toamna. In vizita la crama
Imediat dupa cina de pe terasa a venit frigul. Dar ce frig! Parea ca a venit pe pamant un urs polar urias care si-a scuturat blana exact deasupra Romaniei. Asa ca s-a potrivit in program o vizita la o crama de vin, unde tocmai primisem invitatie. Prin urmare, mi-am urcat fundul in autoturism si mi l-am dat jos de-abia la Cramele Rhein de la Azuga.
Am degustat acolo pe indelete, incepand cu spumant alb, apoi roze, apoi vin alb, apoi vin rosu. Cum se face! Plus o serie de cocktailuri, fiindca era prevazut in program si un concurs de mixologie cu vin spumant. (Am luat locul trei cu un Bellini facut din spumant si pulpa de piersica proaspata. Bun, bun!)
Pe scurt, vinul asta facut la Rhein se numea odata sampanie (pe vremea cand denumirea nu era protejata), este facut dupa metoda traditionala folosita de francezii aia nesuferiti si este o optiune foarte buna daca ai chef de bule fine. Ceea ce, eu, unul, nu pot sa refuz niciodata.
Si am mai invatat ceva important: mucegaiul de pe peretii unei crame este important pentru ca mentine umiditatea constanta. Daca vedeti asa ceva, e semn de noblete, nicidecum de nepasare. Am mai auzit eu de unii, proaspat imbogatiti, care s-au apucat sa curete tavanul cramei ca sa fie curat. Asta e un sacrilegiu, iar pentru un producator de vin e similar cu a-i spune editorului de la Playboy ca Simona Halep e mai misto acum, dupa ce si-a micsorat bustul.
Partea a III-a: Vara din nou. Hai la plaja!
Nici nu m-am obisnuit bine sa port geaca de piele la pranz, ca ursul polar gigantic a fugit la el acasa, la polul nord si a trebuit sa umblu din nou in tricou. Probabil ca oamenii de la Strongbow s-au prins si ei de oportunitate, fiindca am primit cadou intr-un restaurant o doza mica de aluminiu plina cu cidru de-ala de soc. Mi-a fost recomandat sa o desfac abia acasa, sa nu se supere gazdele. Ceea ce am si facut, cu multa gheata, fireste, fiindca asa se bea in lumea buna. L-am considerat un semn ca vara nu s-a terminat. Drept pentru care o sa-mi iau o binevenita vacanta in care sa stau pe plaja si sa nu fac absolut nimic. Ca in bancul cu ciobanul: – Ce faci bade, sezi si cugeti? – No, numa’ sed. Promit sa pun poze!
S-aveti doar vara in suflet, va doresc!