Am alergat 15 kilometri la Wings for Life. De fapt am alergat vreo 14 si unul, ultimul, l-am mers, doar ca sa-mi fac un selfie cu panoul care arata distanta si sa infulec niste banane. Acolo am gasit si autobuzele care urmau sa ne duca inapoi, la locul de start, unde ne asteptau fanii.
Pentru cine nu stie, Wings for Life este o cursa mai speciala. Se desfasoara simultan in mai mult de 30 de tari si presupune sa alergi pana cand te prinde masina de finish. Asta este o masina oficiala a cursei, controlatata de organizatori, care pleaca cu jumatate de ora mai tarziu decat alergatorii si se misca cu viteza prestbilita, din ce in ce mai repede. Anul asta masina de finish l-a avut la volan pe Felix Baumgartner (mai scund decat mi-l imaginam) si pe locul din dreapta pe Mihaela Radulescu (culeasa de pe traseu inainte sa ajunga masina la mine).
Am ajuns sa alerg la invitatia amicului Alex Moise, reprezentantul Garmin Romania care mi-a oferit un loc in echipa lui. N-am primit ceas din ala smecher care arata distanta percursa, numarul de pasi, starea vremii si probabilitatea sa-ti gasesti jumatatea pe traseu, dar am avut un tricou negru si calitativ pe care il puteti admira in pozele din articol. Transmit pe acesta cale multumiri lui Alex care m-a scos din casa si m-a pus la treaba, mai ales ca omul a organizat inainte si o alergare de antrenament cu care ocazie am avut bucuria sa-l cunosc pe Radu Restivan, un atlet extraordinar si un om deosebit.
La Wings for Life totul a fost foarte misto. Organizare, oameni, stare de spirit… Mi-a placut mult. Atat de mult incat mi-a incoltit in suflet marea dorinta sa bifez anul asta si primul meu semimaraton. Astept insa toamna pentru asta, sa ma mai antrenez putin inainte. Sa mai intaresc cvadricepsii femurali fiindca sunt genul ala cu probleme la genunchi in conditii de alergare pe asfalt.
Daca veti alerga la maratonul de la Bucuresti, ma veti gasi printre participanti cu siguranta. Pana atunci, insa, as mai da o tura cu bicicleta prin munti si, poate, primul meu trail. Va tin la curent! Dar nu voi incheia acest text inainte de a-i multumi inegalabilului Horia Ghibutiu pentru fotografiile superprofesioniste pe care le putati admira in acesta pagina. Chapeau!
